Melcul suparat

Vine melcul suparat O furnica l-a piscat Si cum vine pas, pas, pas Intalneste-un carabus. Si din gura el striga Fugi de-aicea nu mai sta Da-te-n colo nu sta-n drum Ca te iau in coarne acum.

Azi pisica mea e trista

Azi pisica mea e trista, Ca nu are o batista Sa-si sterga cu ea mustata Ca i-a murdarit-o rata. Pisicut-o stai nitel! Iti dau eu un prosopel. Dar pana ma-ntorc cu el, Ai grija de soricel?

Tica, tica

Tica, tica, tica, Mi-a mancat pisica Toata mancarica Si m-am dus la scoala Cu burtica goala. Tam-tam, hipopotam S-a-ngrasat un kilogram Cu paine si cu salam.

Iepuras, ce faci aici?

Iepuras, ce faci aici? Il intreaba Mos Arici. De ce plangi asa de tare? M-am speriat de niste fiare. Stau acolo langa lac Si tot striga oac-oac-oac.

Un bunic şi un pisic – de Vali Slavu

Doi amici nedespărţiţi Stau în casă, necăjiţi: Pe o laviţă, bunelul, Lângă sobă, motănelul. Timpul parcă stă pe loc, Mai trosneşte-un lemn în foc, Trage din lulea bunelul, Toarce-ntruna motănelul. Se aude poarta mare? Nu e nimeni, li se pare… Şi oftează-adânc bunelul, Miorlăie şi motănelul. Parcă se aude iară… Este cineva pe-afară? Sare ca şi ars bunelul, Lângă el şi motănelul. Poate-or fi prin curte hoţii… Da’ de unde,.

Vara a trecut prin grâne – autor Aurora Luchian

Pătrund zvonuri din natură, Şi-i atâta hărmălaie, De se zăpăci pe zgură, Şi-o gânganie bălaie; Că vara trecu prin grâne, Lăsând dâră, fierbinţi urme, Iar în juru-i mult alai, Fân cosit şi flori, un Rai! . Dar şi fructe aromate, Bălţi albastre, limpezite, Triluri lungi de-naripate, Cerul în cămăşi scrobite, Raze în rochiţe fine, Cu mişcări de balerine, Şi atât polen prin tei, Plămădit parcă de Zei! . Atârnat de.

Toamna – de Tiberiu Juganaru

Toamna vine şi destramă Calmă, ruginit fuiorul Ţese veştedă maramă Lin cum susură izvorul. Suflă boare de răcoare Cu sclipire argintie, De pastel făuritoare În nuanţă arămie. Cu iscusinţă de faur, Îmblânzeşte şi supune Galben nasture de aur Cald, plăcut până apune. Duce în înalt cocorii Să rotească-n în zori de zi, Le arată calea norii, Calea către miazăzi. Dirijează blând, agale Încărcată de mister Simfonii autumnale, Un spectacol efemer.

Ursul păcălit din nou – de Mihaela Rascu

Plânge ursul supărat Şi de foame măcinat: -Mor, mor, mor şi vai, vai, vai, În pădure nu-i mai trai, Murele mi le-am mâncat, Zmeurica s-a uscat, Pân-la iarnă ce mă fac Fără fructele ce-mi plac? -Hei, cumetre, vino-ncoace! Ia spune, mierea îţi place? Strigă vulpea cea roşcată Ce l-a păcălit odată, Fiindcă ştiu deja un loc, Iar de ai puţin noroc Şi albinele-s plecate, Ai mânca pe săturate! -N-am încredere.

Măgăruşul meu – de Mihaela Rascu

Măgăruşul meu poznaş, A plecat către oraş, Cu urechile în vânt Şi codiţa legănând. S-a cam săturat la ţară, Să tot fugă şi să sară După fluturi şi albine Şi-acum, să călătorească-i vine. A ieşit direct pe stradă Ca maşinile să vadă Cum că el poate întrece Cai putere, peste zece. Însă ce s-a întâmplat? Şi cine l-a fluierat? Omul care l-a oprit, Din pământ a răsărit. Măgăruşul meu poznaş.