Toamna – de Tiberiu Juganaru

Toamna vine şi destramă
Calmă, ruginit fuiorul
Ţese veştedă maramă
Lin cum susură izvorul.

Suflă boare de răcoare
Cu sclipire argintie,
De pastel făuritoare
În nuanţă arămie.

Cu iscusinţă de faur,
Îmblânzeşte şi supune
Galben nasture de aur
Cald, plăcut până apune.

Duce în înalt cocorii
Să rotească-n în zori de zi,
Le arată calea norii,
Calea către miazăzi.

Dirijează blând, agale
Încărcată de mister
Simfonii autumnale,
Un spectacol efemer.